Monday, April 14, 2008

Alba ca Zapada

Astazi am mai bifat o piesa la Tandarica: Alba ca Zapada. Lui Rayan cred ca i-a placut in mare(cel putin el asa pretinde), mie nu! Eu nu inteleg de ce se pun in scena piese de genul asta cand ar putea sa le faca frumoase, siropoase, colorate si vesele, asa ca pentru copii. Totul e cu un iz horror, cu lumini si sunete infricosatoare, cu personaje scalambaite (Rayan cand l-a vazut pe bucatarul care gatea tot felul de aberatii, gen inima de cioara, de vulpe sau de lup pentru regina mama, m-a intrebat speriat :"mami, ala muca?", adica ala mushca ... asta ca sa va dati si voi seama in ce hal putea arata acel personaj de nici macar nu a realizat copilu' ca era vorba despre o fiinta umana si nu de un monstru). La un moment dat erau niste sunete asa de infricosatoare de m-au trecut pe mine, om mare, toate transpiratiile. Ma rog, una peste alta ne transformam cu totii copiii in niste mici monstrii, povestile pentru copii nu mai sunt de fapt povesti pentru copii, desenele animate la televizor sunt niste chestii ingrozitoare si cu un limbaj :"de dupa blocuri", totul e numai violentza, numai injuraturi ... Copiii astia nu mai stiu ce-i aia o papusa cu chip uman, o jucarie dragalasa, o carte cu imagini siropoase. Totul e negru si moarte, totul e un urlet permanent, totul e horror.
Nu pledez pentru papusile Barbie (pe care le consider o alta inventie aberanta si un pericol major pentru fetitze), urasc robotzii, spidermanii, actionmanii si robocopii.
De-aia i-am cumparat lui Rayan o carutza de dvd-uri Disney, de-aia el nu stie sa schimbe posturile la televizor, de-aia el n-a facut niciodata cunostinta cu Jetix, Animax si alte canale de desene animate. Mi-e frica ca l-ar putea influenta in mod iremediabil.
Incerc, atat cat imi sta in putinta, sa-l tin cat mai departe de toate aceste "materiale".

5 comments:

mara said...

pana ajunge la gradi si da de lumea magica a monshtrilor transformers, hehehe.

Anonymous said...

Deacord cu tot ce ai spus. Si noi am fost la aceasta piesa si cu aceleasi impresii am plecat. Totul a fost un urlet si un tipat de la inceput la sfarsit. Si replicile acelea cu iz ironic la viata de zi cu zi mi s-au parut nelalocul lor. Dar asta e... Si Mara s-a speriat si la un moment dat zicea:"mami, hai acasa!". Dar a rezistat pana la final. Au un talent sa urateasca in asa hal povestile astea frumoase...

Anonymous said...

Ai mare dreptate Andreea, dar cum spunea si Marcela stai sa intre la gradi si sa vezi atunci...

Anonymous said...

Hello. This post is likeable, and your blog is very interesting, congratulations :-). I will add in my blogroll =). If possible gives a last there on my blog, it is about the Celulite, I hope you enjoy. The address is http://eliminando-a-celulite.blogspot.com. A hug.

Anonymous said...

Interesting to know.