Monday, March 15, 2010

Sushi boy

Am cumpărat sushi si nici prin cap nu mi-a trecut sa-l invit la masa si pe Philip, gândindu-mă ca nu va pune in veci gura pe aşa ceva (cum de altfel nu pune gura nici Rayan). Ei bine, wrong! S-a autoinvitat, s-a înfipt cu hotarare in sushi si a basculat vreo 4, aşa pe nerăsuflate.
E de precizat faptul ca eu am mancat sushi prima oara acum vreo luna, convinsa fiind de copiii cei mari. M-am tinut de nas, am inchis ochii si am mancat. Culmea e ca mi-a si placut. Mult, mult de tot. Pana atunci am refuzat vehement si cu indarjire sa mananc asa ceva. Deviza era: me sushi??? NEVER! Acum regret ca nu m-am lasat convinsa mai din timp. Sushi is yummy!!!




Thursday, March 11, 2010

Monday, March 8, 2010

Sleeping beauties

De 4 zile puii mei dorm impreuna. Asa!


Monday, February 15, 2010

Breathtaking

Săptămâna trecută am ajuns şi noi la Micul Studio.
Bănuiam că fotografiile o să fie frumoase dar nu mi-am imaginat că o să fie ATÂT de frumoase. La unele dintre ele, fără să exagerez, mi s-a tăiat respiraţia.
Mulţumim din suflet Raluca pentru tot: în primul rând pentru poze, în al doilea rând pentru găzduire, în al treilea rând pentru arta ta de negociator (dacă nu erai tu, Rayan nu ar fi ieşit în prea multe poze şi probabil că nici eu cu el în vreuna)şi în al patrulea rând pentru răbdarea supraomenească pe care ai avut-o cu puradeii. Îi mulţumim lui Ştefan, asistentul răbdător al Ralucai şi nu în ultimul rând îi mulţumim lui Matei care a înţeles ce se petrece în jurul lui, care a acceptat că i-a fost invadat spaţiul, că i-au fost luate cu asalt camera şi jucăriile, care a fost înţelegător şi cuminte (deşi i-am răpit-o aproape total pe mami timp de o oră şi ceva) şi pentru faptul că nu s-a supărat când a rămas fără rezerva lui de banane.
Ne cerem scuze din nou pentru potopul lăsat în urma noastră şi promitem solemn ca la şedinţa cu cei mari să lăsăm la plecare casa aşa cum am găsit-o!























Monday, February 8, 2010

Şerveţelele umede au menirea de a şterge puradelu' la fund sau, în cel mai bun caz, pe mâini. Aşa ştiaţi şi voi nu?
Dar ştiţi voi pentru câte alte treburi casnice şi mai putin casnice mai pot fi ele folosite? De la ştersul mobilei (e adevărat că mai lasă şi urme, mai ales cele de la Pampers şi mai ales pe mobilă închisă la culoare, dar tot e mai rapid şi mai la îndemână decât o cârpă cu Pronto de exemplu).
S-a anunţat cineva pe nepusă masă în vizită la tine şi ai senzaţia că pe mobilă s-a aşezat, de la plecarea menajerei, praful? Scoţi un şerveţel umed sau două, sau nouă, după necesităţi, şi rezolvi problema într-un minut.
La mine în casă se găsesc în permanenţă cel puţin 5 pachete de şerveţele umede, postate strategic în câteva puncte esenţiale din casă: în living (în zona canapelelor şi a mesei pe care în general se joacă, modelează plastilină, pictează şi mănâncă copiii, deşi au o masă aproape identică la ei în cameră), în sufragerie, în dormitor la noi, în baie, în toaleta de serviciu (care e lângă bucătărie deci pachetul de şerveţele cu pricina deserveşte automat şi bucătăria) şi, bineînţeles , în camera copiilor.
Ce credeţi voi că dă un luciu mai bun parchetului (atunci când puradeii scapă încălţaţi în casă, cu bocancii plini de zăpadă sau noroi) decât un şerveţel umed? Mai ales acum, iarna. Va spun eu: o găleată în care punem apă, soluţie de curăţat parchetul, de preferat Pronto că miroase frumos, un mop pe care trebuie să-l iei din cealaltă parte a casei, o întreagă operaţie care durează cel puţin 3-5 minute. Şi asta dacă nu eşti cam lent din fire. Că atunci durează mai mult. Aşadar, nu e oare mai la îndemână să scoţi mătăluţă repede 2,3 şerveţele umede din pachetul aflat în imediata ta apropiere, să te aşezi frumos în genunchi şi din trei mişcări, în 30 de secunde, să rezolvi problema şi parchetul să lucească?
V-aţi şters vreodată pantofii cu şerveţele umede? Dacă nu, ia încercaţi! Succesul este garantat. Nici o cârpă/perie nu-i va curăţa atât de bine şi nici o cremă nu le va da un luciu atât de frumos pe cât o fac de exemplu nişte şerveţele umede cu aloe vera. Recomand Huggies sau şerveţelele cu textură similară.
S-a vărsat o cană de lapte sau de suc de portocale pe masă sau pe jos? Relax! Ştergem dezastrul mai întâi cu şerveţele uscate (aflate şi ele peste tot prin casă)şi apoi, ca să nu rămână lipicioasă suprafaţa respectivă, finalizăm operaţia cu cele umede.
Ecranul calculatorului, al laptop-ului sau al televizorului, tastatura, mouse-ul sau mouse pad-ul cu ce se şterg cel mai rapid? Bingo! Tot cu şerveţele umede, chiar dacă ştim ca nu e bine si avem soluţie şi şerveţele speciale pentru asta. Alea sunt întotdeauna mult prea departe de tine şi cum eşti mereu pe fugă, tot un şerveţel umed (niciodată Pampers, nu au textura bună pentru aşa ceva şi lasă urme urâte) aflat în imediata proximitate te scoate din necaz.
Are copilul muci? Foloseşte şerveţelele umede pentru a-i şterge, aşa nu va face cu siguranţă răni la nas. Operaţiunea asta o repeţi şi de 100 de ori pe zi în zilele când mucii îi curg şiroaie până pe piept.
Îi curge copilului mâncarea din gură şi îşi murdăreşte toată faţa la masă? Şi scaunul în care stă? Folosiţi şerveţelele umede. Şterg foarte bine mutra delicată a micului pui de om. Cât despre scaunul de masă nu vă mai spun. Va arăta ca nou.
Ai venit de-afară şi ai constatat că micul prinţ a şters cu geaca lui de fâş, în drum spre casă, maşina vecinului sau poarta, amândouă pline de praf sau noroi? Ei bine, tot cu un şerveţel umed, sau poate două rezolvi şi problema asta. Doar n-o să bagi geaca în maşina de spălat pentru atâta lucru când, în trei secunde, cu un şerveţel umed, arată ca nouă ...
Şi nu în ultimul rând, ajungi să foloseşti şerveţelele umede(întotdeauna ultimele din pachet şi mereu insuficiente pentru operaţia asta, right?) şi pentru ceea ce au fost ele de fapt inventate: pentru a-l şterge pe micul căcăcios la fund.