Iluzie Si Realitate - Documentar De Exceptie
15 years ago
Wednesday, July 15, 2009
Primii pasi
Ingerasul meu a facut astazi primii pasi ... in iarba!
N-am fost pe faza ca sa-l filmez, asa ca trebuie sa ma credeti pe cuvant. Am si martori!
N-am fost pe faza ca sa-l filmez, asa ca trebuie sa ma credeti pe cuvant. Am si martori!
P.S. Si inca ceva: azi e vreme caniculara pana si la Bran! Copiii cei mari au avut voie sa se joace cu pistoalele cu apa! Imagine ...
Monday, July 13, 2009
Cum a mai trecut o zi
Dupa doua zile in care vremea a aratat asa, dupa ce mai era putin si crestea muschi pe noi de la atata umezeala,
a iesit in sfarsit si soarele.
Am plecat cu mic, cu mare sa vedem ce s-a ales de gradinile oamenilor din imediata vecinatate, in urma viiturilor de ieri.
apoi am cules floricele,
a iesit in sfarsit si soarele.
Am plecat cu mic, cu mare sa vedem ce s-a ales de gradinile oamenilor din imediata vecinatate, in urma viiturilor de ieri.
apoi am cules floricele,
am vazut musuroaie de furnici
am venit acasa cu un maaaare apetit, ceea ce plozii au umplut pe sestache niste ligheane pe masura (pe care bineinteles ca nu le-au mancat) ...
altii care au dormit in tot acest rastimp, au ras cu pofta si cu cei doi dinti la vedere (asta si a fost ideea - sa vedeti foarte clar ca la 1 an avem si noi 2 dinti)
am venit acasa cu un maaaare apetit, ceea ce plozii au umplut pe sestache niste ligheane pe masura (pe care bineinteles ca nu le-au mancat) ...
altii care au dormit in tot acest rastimp, au ras cu pofta si cu cei doi dinti la vedere (asta si a fost ideea - sa vedeti foarte clar ca la 1 an avem si noi 2 dinti)
Sunday, July 12, 2009
LA MULTI ANI INGERASUL NOSTRU
A trecut 1 an. Nu ma intrebati cand. Pot sa va spun insa cum. Dar nu acum ca nu ma mai tin balamalele.
De astazi nu mai numaram lunile, ci anii.
In anul asta care s-a scurs parca mai rapid decat oricare altul inainte, am invatat cum sa impart iubirea la doi (chestie pe care, gravida fiind, nu mi-o puteam imagina sub nici o forma), am invatat cum sa gestionez gelozia fiului meu cel mare (si ohoho, e gelos peste masura, believe me), am invatat sa alaptez (iarasi un lucru de care n-am avut parte inainte si la care simt ca vom renunta amandoi foarte greu) si multe altele pe care ori le uitasem de la Rayan incoace, ori nu le experimentasem deloc. A fost greu la inceput, am fost speriata, depasita de situatie, apoi lucrurile au intrat pe fagasul normal si uita-ne la 1 an. La 1 an de-atunci!
Suntem inca la Bran si toata ziua am fost inconjurata de copii care au trebuit supravegheati sa nu se duca gramada pe scari (caci din cauza apelor a trebuit sa ne retragem la interior), sa nu faca prea mare galagie, sa nu darame si distruga diverse pe aici, nu m-am putut concentra sa scriu nimic. De azi de dimineata ma chinui sa postez si eu cateva vorbe si uite ca tot nu reusesc.
Concluzia: pe Philip l-am sarbatorit ieri, cu surle si trambite, cu o parte din mafia mamicilor(Ruxi, Ada, Bogdana), cu alti prieteni, cu rude. A fost lume multa, au fost multi copii. A avut tort, a ales de pe tavita, i s-a taiat motzu', a suflat Rayan in lumanare in locul lui, am facut un mega gratar, a primit cadouri, am umflat baloane, am spart baloane, ne-am distrat si ne-am simtit foarte bine. Daca si vremea ar fi fost mai blanda, totul ar fi fost la superlativ.
P.S. Tot ieri am sarbatorit-o si pe Alex, fetita cea mare a Ruxandrei. Nu postez insa poze cu ea si tortul ei, o las pe Ruxel s-o faca. Ne-am inteles ca ea sa scrie despre Alex si eu despre Philip.
De astazi nu mai numaram lunile, ci anii.
In anul asta care s-a scurs parca mai rapid decat oricare altul inainte, am invatat cum sa impart iubirea la doi (chestie pe care, gravida fiind, nu mi-o puteam imagina sub nici o forma), am invatat cum sa gestionez gelozia fiului meu cel mare (si ohoho, e gelos peste masura, believe me), am invatat sa alaptez (iarasi un lucru de care n-am avut parte inainte si la care simt ca vom renunta amandoi foarte greu) si multe altele pe care ori le uitasem de la Rayan incoace, ori nu le experimentasem deloc. A fost greu la inceput, am fost speriata, depasita de situatie, apoi lucrurile au intrat pe fagasul normal si uita-ne la 1 an. La 1 an de-atunci!
Suntem inca la Bran si toata ziua am fost inconjurata de copii care au trebuit supravegheati sa nu se duca gramada pe scari (caci din cauza apelor a trebuit sa ne retragem la interior), sa nu faca prea mare galagie, sa nu darame si distruga diverse pe aici, nu m-am putut concentra sa scriu nimic. De azi de dimineata ma chinui sa postez si eu cateva vorbe si uite ca tot nu reusesc.
Concluzia: pe Philip l-am sarbatorit ieri, cu surle si trambite, cu o parte din mafia mamicilor(Ruxi, Ada, Bogdana), cu alti prieteni, cu rude. A fost lume multa, au fost multi copii. A avut tort, a ales de pe tavita, i s-a taiat motzu', a suflat Rayan in lumanare in locul lui, am facut un mega gratar, a primit cadouri, am umflat baloane, am spart baloane, ne-am distrat si ne-am simtit foarte bine. Daca si vremea ar fi fost mai blanda, totul ar fi fost la superlativ.
P.S. Tot ieri am sarbatorit-o si pe Alex, fetita cea mare a Ruxandrei. Nu postez insa poze cu ea si tortul ei, o las pe Ruxel s-o faca. Ne-am inteles ca ea sa scrie despre Alex si eu despre Philip.
Subscribe to:
Posts (Atom)
.jpg)
