De astazi nu mai numaram lunile, ci anii.
In anul asta care s-a scurs parca mai rapid decat oricare altul inainte, am invatat cum sa impart iubirea la doi (chestie pe care, gravida fiind, nu mi-o puteam imagina sub nici o forma), am invatat cum sa gestionez gelozia fiului meu cel mare (si ohoho, e gelos peste masura, believe me), am invatat sa alaptez (iarasi un lucru de care n-am avut parte inainte si la care simt ca vom renunta amandoi foarte greu) si multe altele pe care ori le uitasem de la Rayan incoace, ori nu le experimentasem deloc. A fost greu la inceput, am fost speriata, depasita de situatie, apoi lucrurile au intrat pe fagasul normal si uita-ne la 1 an. La 1 an de-atunci!
Suntem inca la Bran si toata ziua am fost inconjurata de copii care au trebuit supravegheati sa nu se duca gramada pe scari (caci din cauza apelor a trebuit sa ne retragem la interior), sa nu faca prea mare galagie, sa nu darame si distruga diverse pe aici, nu m-am putut concentra sa scriu nimic. De azi de dimineata ma chinui sa postez si eu cateva vorbe si uite ca tot nu reusesc.
Concluzia: pe Philip l-am sarbatorit ieri, cu surle si trambite, cu o parte din mafia mamicilor(Ruxi, Ada, Bogdana), cu alti prieteni, cu rude. A fost lume multa, au fost multi copii. A avut tort, a ales de pe tavita, i s-a taiat motzu', a suflat Rayan in lumanare in locul lui, am facut un mega gratar, a primit cadouri, am umflat baloane, am spart baloane, ne-am distrat si ne-am simtit foarte bine. Daca si vremea ar fi fost mai blanda, totul ar fi fost la superlativ.
P.S. Tot ieri am sarbatorit-o si pe Alex, fetita cea mare a Ruxandrei. Nu postez insa poze cu ea si tortul ei, o las pe Ruxel s-o faca. Ne-am inteles ca ea sa scrie despre Alex si eu despre Philip.
.jpg)
