Ce cred copiii despre noi, mamele

De ce a facut Dumnezeu mame?
1). Ea e singura care stie unde e banda de lipit.
2). Mai mult ca sa curete casa.
3). Sa ne ajute pe noi cind ne nastem.

Cum le-a facut Dumnezeu pe mame?
1). El a folosit pamant cum ne-a facut si pe noi.
2). Magie plus putere suprema si a amestecat mult.
3). Dumnezeu a facut mame la fel ca mine si tine . Numai ca el a folosit piese mai mari.

Din ce ingrediente au fost facute mamele?
1). Dumnezeu a facut mame din nori si par de inger si cele mai frumoase lucruri din lume si o masura de severitate.
2).Ele trebuie sa aiba startul din oase de om. Dupa aia s-a folosit foarte multa ata, ma gandesc.

De ce Dumnezeu te-a dat pe tine mamei tale si nu la altei mame?
1). Pentru ca noi sintem neamuri.
2). Dumnezeu a stiut ca ea ma iubeste mai mult decat mamele altor oameni.

Ce fel de fetita a fost mama ta?
1). Mama mea a fost totdeauna mama mea si nimic altceva.
2). Nu stiu ca nu am fost pe vremea aia dar cred ca a fost mare sefa.
3). Altii imi spun ca ea era buna candva.

Ce a trebuit sa stie mama ta despre tatal tau inainte ca ea sa se casatoreasca cu el?
1). Numele lui de familie.
2). Ea a trebuit sa stie trecutul lui. Daca a fost un escroc? Daca se imbata cu bere?
3). Daca face cel putin $800 la an? Daca el a spus nu la droguri si da la treburile casei?

De ce mama ta s-a casatorit cu tatal tau?
1).Tatal meu face cele mai bune macaroane din lume.Si mama mea mananca mult.
2). Ea a devenit foarte batrana si nu mai putea sa faca nimic cu el.
3). Bunica mea mi-a spus ca mama mea nu a avut sapca gindirii pe cap cand s-a maritat cu el.

Cine-i boss la voi in casa?
1). Mama mea nu vrea sa fie boasa dar ea trebuie sa fie pentru ca tatal meu e bombalau.
2). Mama e. Poti sa-ti dai seama dupa cum face inspectia camerei mele. Ea vede orice sub pat.
3). Eu cred ca mama e numai pentru ca ea are mai mult de –a face decat tatal meu.

Care-i diferenta dintre mama si tata?
1). Mama lucreaza la lucru si lucreaza acasa si tata lucreaza numai la lucru.
2). Mama stie cum sa vorbeasca cu profesorii fara ca sa-i sperie pe acestia.
3). Tatii sint inalti si puternici dar mama are puterea reala pentru ca ea este cea pe care o intrebi cind vrei sa petreci o noapte la casa prietenilor.
4). Mama are magie , ea te face sa te simti bine fara medicina.

Ce face mama ta in timpul liber?
1). Mamele nu au timp liber.
2). O auzi pe ea zicand ca plateste facturi toata ziua.

Ce ar trebui sa faca mama ca sa fie perfecta?
1). In interior ea e deja perfecta. Pe dinafara cred ca ar trebui o operatie de frumusete.
2). Dieta.

Daca ai schimba ceva la mama ta ce ar fi?
1). Ea are ceva straniu despre mine ca sa imi tin camera curata. As sterge asta din ea.
2). As face-o mai desteapta. Atunci ea ar stii ca sora mea e cea care a facut prostii si nu eu.
3). Eu as dori ca ea sa se debaraseze de ochii invizibili din spatele capului.

A treia noapte

Nu, nu, n-a trecut. Abia a început. Copilul cel mic doarme, de la ora 21:00. Cel mare a adormit şi el tot la ora 21:00 , tuşeşte însă într-una. Pa la 23:00 mă duc să-l mai pipăi să văd care e starea naţiunii. Fierbe. Punem termometrul: 39.
Iau Panadolu' de data asta (i le dau alternativ, păstrându-mi supozitoarele pt noapte când e adormit şi nu vrea să deschidă gura la siropuri) şi mă îndrept către el. Vede seringa, recunoaşte conţinutul şi începe să plângă că nu vrea să-l ia. Îi explic că trebuie să-l ia, că are febră mare şi ca să-i scadă trebuie să strângă din dinţi şi să-l înghită. Îşi provoacă singur silă, tuse şi vomită. În tot patul. Începe să plângă.
Am schimbat aşternutul complet, am schimbat copilu', i-am băgat până la urmă supozitor fiindcă n-avea sens să mai insist cu Panadolul, acum doarme. Scriind rândurile astea aştept să scadă febra, să transpire şi să-l schimb. Ca apoi să mă pot culca şi eu. Şi să văd cât îmi va fi dat să dorm. Că acuşica e ora de trezire a lui fra-su. Şi simt cum mă scurg, simt că n-am vlagă-n mine să-l mai alăptez în noaptea asta. Ne auzim dimineaţă. Şi vouă somn uşor!


L.E. Surpize, surprize! Vă vine să credeţi sau nu, dar nu s-a trezit nici un copil azi noapte. Rayan a dormit neîntors lângă mine şi fără să mai facă febră iar Philip, nu ştiu prin ce minune, nu s-a trezit deloc. Până la 7:30. L-am mai auzit însă tuşind de vreo două ori. Sper că nu începe şi el. Asta da viaţă! Asta da noapte! Ăsta da somn! Mi-am încărcat şi eu puţin bateriile!

Alta noapte, alta distractie

Rutina zilnică. Îmi culc una bucată puradel mic, după ce-i fac baie în prealabil şi-i dau să sugă. E ora 21:00. Urmează una bucată puradel mare, după ce încerc să-i indes totuşi ceva de mâncare pe gât, cu promisiunea solemnă că va mânca Hubba Bubba după masă, cu plecaciunile şi rugăminţile de rigoare. Mănâncă câteva linguri de supă de pui, aşa, cât să am eu satisfacţia că nu l-am aşezat chiar degeaba în scaunul de masă. Nu insist. N-avea nici un sens. Într-un final, pe la 22:00 se culca şi el. Am grijă să-i bag pe gât siropul de tuse, Nurofenu' şi să mă rog ca măcar noaptea asta să fie mai liniştită. Şi mă rog să nu mai fim perturbaţi nici de factori externi, nici de factori interni.
După vreo jumătate de oră de somn se trezeşte plângând de frică, ţipă la mine să-i aduc nu ştiu ce prieten, să nu îi dau nu ştiu ce, nu înţelegeam nimic fiindcă era extrem de incoerent. Nu ştiam dacă visase ceva nasol sau delirează. Febră nu avea deci am exclus din start a doua variantă . Văzând că nu reuşesc să-l scot din starea aia, îl iau în braţe, îl aduc în living pe canapea, la lumină, vorbesc cu el, încerc să-i explic ca a visat ceva, că e în siguranţă, că e la mine în braţe şi prin urmare nu are de ce să se teamă. Se calmează şi-l duc înapoi în patul lui unde adoarme că un îngeraş.
O mai talalai şi eu un pic prin casă şi decid să mă culc pe la 23:00 (tot lângă Rayan) întrucât abia mă mai ţineam pe picioare. Nu mi s-a mai întâmplat de mult să mă culc atât de devreme.
Pe la ora 1 şi ceva, nu ştiu exact cât, aud urlete din dormitorul nostru. S-a trezit juniorul. Cu greu mă dau jos din pat, mă îndrept către dormitor, "îmi ridic poalele-n cap" (a se citi cămaşa de noapte), îi înaintez sursă de hrană şi aştept. Mănâncă ca spartu', apoi adoarme. Mă ridic uşor de pe pat, îl aşez cu grijă în pătuţul lui. Nu trec trei secunde şi se trezeşte. Şi începe să urle din nou. Iar îl iau în braţe, iar îl adorm. Îl pun în pătuţul lui, se trezeşte. Urlă. Iar îl iau, iar îl adorm. Iar îl aşez, iar se trezeşte. De patru ori am făcut operaţia asta. Într-un final mă lasă nervii, i-l predau lui taică-su care între timp se trezise şi el şi plec. În camera lui Rayan. Prin babyphone trag totuşi cu urechea ca să văd care-i deznodământul şi dacă reuşeşte ta-su să-l culce. După vreo jumătate de oră îl aud pe Rafic furişându-se în pat. Deduc că Philip doarme. Finally.
Îl pipăi pe Rayan a nu ştiu câta oară, n-are febră. Adorm liniştită şi epuizată.
Nu trece insa jumătate de oră şi aud iarăşi urlete prin babyphone. Iar mă dau jos din pat, iar mă duc la el. De data asta hotărăsc că nu-i mai dau să sugă. Nu avea cum să-i mai fie foame, doar abia mâncase, plus că eram epuizată şi mi-era că-l scap din braţe. Mi s-a întâmplat odată să adorm în fund cu el la sân şi să mă trezesc în momentul în care el se ţinea de mine cu gura (de sfârc)si cu un picior, restul fiind in cădere libera. Încerc să-l adorm, imposibil. Domnul avea chef de joacă. Dar era şi extrem de agitat, de nervos. Mă aşez pe patul mare, îl pun între noi, îl dau cu Calgel (zicând eu că poate e de la dinţi) şi stau nemişcată. Aştept să văd ce face. Stă preţ de câteva secunde şi se ridică-n fund. Începe să cânte şi să aplaude. Trebuie menţionat că în dormitor la noi merge în permanenţă radio Romantic. Se suceşte când pe-o bucă, când pe alta şi începe să radă. Cu sughiţuri. Ne apucă şi pe noi râsul pentru că situaţia era deja de aşa natură încât numai asta ne mai rămăsese de făcut. Râde el, râdem şi noi. Rafic îmi zice să-i dau totuşi să sugă că poate se mai linişteşte. Mă execut dar el n-avea decât chef de joacă. Renunţ. Îl pun iar în patul mare şi încerc să-l ţin imobilizat ca să adoarmă. Nici poveste de aşa ceva. El se trezise de-a binelea şi era într-o formă de zile mari. Se făcuse deja ora 4:30. Număram minutele, secundele, abia aşteptam să mă culc la loc. După încă vreo jumătate de oră de distracţie îl rog pe Rafic să preia cârmă şi mă duc lângă Rayan. Simţeam că nu mai pot. Mi-era că adormim amândoi şi asta se rostogoleşte peste noi şi aterizează fix pe jos.
Ajung lângă Rayan. Iar îl verific. De data asta dogorea. Avea 40 temperatură. Ridica-te iar din pat, bagă-i supozitor in fund, da-i apă, pune-i şosete cu oţet. In timpul asta el tocmai îmi declara foarte convins ca lui nu-i mai e somn si ca vrea sa se trezească. Am crezut ca n-aud bine. Il imping la loc pe perna, ii explic e 5 fără ceva, ca toata casa doarme la ora asta, prin urmare trebuie sa doarma si el. Nu protestează bietul de el (nici nu stiu cum ar fi putut), adoarme instantaneu întrucât presupun ca-i era totusi foarte rau si adorm si eu. La 7:00 aud iar urletele prin babyphone. Mă ridic si realizez ca atat mi-a fost in materie de somn pe ziua de astazi.

Distractie nocturna

Ora 1:10 am: se trezeste Philip, ii dau sa suga, cu chiu si vai il culc la loc, pe la 1:45. Ma duc si ma furishez langa Rayan in pat fiindca asa i-am promis, ca dorm cu el avand situatia data. La nici 10 min dupa aceea, cand abia adormisem, suna soneria. Prima data. Nu ma stresez, nu ma dau jos, ma gandesc ca e vreun bou care trece pe strada si pe care-l amuza sa apese pe interfon. N-ar fi fost pentru prima oara. Insa dupa cateva zeci de secunde suna din nou. Si din nou. Hmmmm imi zic, asta nu e ok, cineva chiar insista. Dar cine sa fie la 2 noaptea? Si ce apasari sa aiba?
Ma ridic din pat, ma uit pe geam si vad in fata portii masina de politie, cu un el politist la volan si o ea politista pe scaunul din dreapta. Studiaza niste "docomente". Ma panichez brusc. Ce sa caute politia la poarta noastra la ora 2 noaptea ...
Ma duc spre dormitor la Rafic sa-l trezesc si sa-i comunic ca trebuie sa iasa la poarta. Era cu Philip in brate caci intre timp, de la sonerie, se trezise din nou. Isi trage niste nadragi pe el, mi-l preda pe Philip si iese. Il aud parlamentand. Stau cu urechea lipita de usa, apoi de geam in ideea ca voi deslusi ce se intampla afara. Soneria suna din nou. Ciudat imi zic. Acum cine ar putea sa mai sune daca el e deja in fata portii? Deja incep sa banuiesc ca e ceva in neregula cu interfonul de-afara dar nu eram 100% convinsa.
Dupa 2 minute Rafic revine in casa. Il studiez atent in obscuritatea in care ne aflam, il vad linistit. Imi spune ca nu-i nimic, nu ne cauta pe noi, n-au treaba cu noi, sunt in misiune si trebuie sa-si petreaca o ora in locul ala. Din nou mi se pare ciudat dar ii credem pe cuvant.
Rafic il preia iar pe Philip, incearca sa-l culce desi ii sarise si mama somnului, deja vorbea, radea, se amuza. Rayan s-a trezit si el de la zarva asta. Clocotea. I-am bagat un supozitor in fund, i-am dat niste apa, i-am pus sosete cu otet si am revenit in pat langa el. Soneria suna din nou. Ma dau iarasi jos din pat si ma duc si-o inchid definitiv. Poate sa fie ce-o fi. Dupa o ora adoarme si Philip, asta am aflat dimineata. Lui Rayan incepe sa-i scada fabra, e ud leoarca, trebuie sa-l schimb. Dupa inca jumatate de ora reusesc sa ma culc si eu. Tot langa el.
Acum zace pe canapea, are 39,9, tuseste rau si e rosu in obraji de zici ca a alergat 10 ture de stadion. E bleg, n-are pofta de mancare. Bea apa si ceai. Atat. Diseara cred ca trecem pe antibiotic ca prea tine de mult febra asta si nu da semne de ameliorare.

Ma intreb ce o fi fost totusi azi noapte ... cred ca soneria mea interfera cu aparatura din masina politiei (care era fix la jumatate de metru de interfon) si de-aia suna in disperare. Alta explicatie mai logica nu am. Mai ales ca eu nu cred in fantome sau in spirite rele care vor sa ma tachineze pe mine.

1 iunie cu 39,2 la umbra

Ne sarbatorim ziua copiilor intr-un mod extrem de special, in stilul nostru caracteristic: cu febra 39,2 si tuse la greu. Ala mare! Cel mic se tine tare si de data asta, sper ca pana la capat!
Din motiv de raceala am ratat astazi si excursia pe care o organizase gradinita lor de ziua copiilor ... :-( Bad luck ca sa zic asa!
In rest, cum ne stiti!