O amintire dulce din copilarie

Stiti voi ce e asta? Ei bine, este serbet! Dar nu orice serbet! Ci vestitul serbet de la manastirea Agapia, facut de maicutele de-acolo.

Imi amintesc ca bunicul meu imi aducea in fiecare vara, dupa ce-si facea concediul la Agapia, cateva borcane, de mai multe feluri.

Ei bine, dupa atatia ani, am primit din nou serbet. De data asta insa nu de la bunicul meu care oricum nu mai e, ci de la Crina careia ii multumesc foarte, foarte mult.

Ea a fost intr-o scurta vacanta la Agapia, eu am prins-o online taman atunci, ea mi-a spus unde e, eu i-am povestit de amintirile mele legate de serbetul de acolo si cand a venit mi-a adus 2 borcane. Si are exact gustul copilariei mele. Merci din suflet Crina! Chiar mi-ai facut o mare, mare bucurie.

Stefanut

Dupa ce de mai bine de doua, trei zile, ne bucuram cu totii ca Stefanut a reusit sa stranga suma de care avea nevoie, dupa ce am renuntat la bannerele pe care le aveam puse pe blog cu totii fiindca nu-si mai aveau rostul atata timp cat fusese anuntat ca s-a strans suma de care Stefanut avea nevoie pentru plecare, aflu cu stupoare (merci lunna) ca el de fapt nu poate pleca. Ca niste "oameni" care i-au promis bani nu i-au platit inca, desi ar fi trebuit s-o faca. Adica banii fusesera promisi, parintii au contat pe ei, ei insa nu exista. Este trist ca asa ceva se intampla! Ca cineva se joaca in felul asta cu disperarea a doi parinti si cu viata unui copilas. Acestea fiind zise, nu ne mai ramane decat s-o luam iar de la capat: haideti sa trecem iar pe la banca, haideti sa trimitem iar sms-uri si haideti sa afisam iarasi bannere si anunturi pentru Stefanut. Ca poate pana la urma i se va acorda aceasta sansa.

Mix of Dreams

Fundatia de artisti Mix of Dreams (Simona Strungaru - pianista, dirijor -
Romania si Dioekie Meijen - Dansatoare, coregraf - Olanda) prezinta “Feeling
Enescu - The Freedom of Senses” un concert spectacol unic bazat pe
muzica lui George Enescu creat de tineri artisti provenind din toate colturile
lumii si din domenii diferite, muzica, dans, arta vizuala.
Artistii sunt studenti ai Universitatii de Arte din Amsterdam, Olanda
(Amsterdamse Hogeschool voor de Kunsten - AHK - Conservatorul de
Muzica, Facultatea de Teatru si Dans), Conservatorului Prins Claus din
Groningen, Olanda si Universitatii Sorbona, Facultatea de Arte Vizuale, Paris,
Franta.
Personalitatea plurivalenta a lui Enescu se reflecta in conceptul acestui
proiect, in care artistii abordeaza muzica compozitorului intr-o modalitate
inedita.
Spectacolul prezinta coregrafie si creatii vizuale (proiectii si spectacol de
lumini) originale.
Initiatorii proiectului sunt trei artisti, Simona Strungaru, Dioekie Meijen si
Sebastian Burneci (trompetist - Romania).
Obiectivul proiectului este de a apropia cat mai multi artisti si implicit public
de muzica lui Enescu si de spiritualitatea romaneasca.

Mix of Dreams este invitata sa prezinte proiectul “Feeling Enescu - The
Freedom of Senses” in cadrul Festivalului International “George Enescu” la
Bucuresti, in Septembrie 2009, si cauta sponsori care sa sustina parte din
cheltuielile de transport si cazare in Romania.
Orice fundatie sau persoana interesata de sustinerea acestui proiect isi va
putea promova activitatea in cadrul Festivalului Enescu.

Cohen din nou la Bucuresti

Da, da, da! Ati citit bine! Se intoarce! Pe 4 septembrie 2009. In Piata Constitutiei!
Biletele se pun in vanzare de pe 6 mai! YES!

De dor

E plecat de joi dupa amiaza. Mi se pare deja o vesnicie. Si alta pana se va intoarce miercuri. Vorbim zilnic la telefon, de 2, 3 sau chiar 4 ori. Musai seara inainte de culcare, altfel nu pot sa dorm. Si ne trimitem si cate un mesaj siropos exact inainte sa inchidem ochii. Si unul dimineata cand ne trezim.
Nu are voie sa aterizeze intr-un loc, chiar si daca-i numai o simpla escala, fara sa ma sune sa-mi spuna ca a aterizat si ca totul este in regula. Asta este de fapt o traditie in familia mea. Si noi "trebuie" sa facem la fel cu mama. S-o sunam mereu la aterizarea undeva. Ca sa stea linistita ca suntem bine.
Seara, de obicei cat mai tarziu cu putinta, ca sa fiu sigura ca adorm imediat si nu ma mai napadesc gandurile, ma cuibaresc in pat, intotdeauna pe locul lui. Asa umplu golul lasat de el si ma simt mai bine. Si pot sa dorm, asta daca nu ma seaca Rayan la inimioara cu vreo intrebare de 20 de puncte ca cea de acum doua sau trei zile.
Abia astept sa vina, n-a mai fost atat de mult plecat cam de mult, n-am mai stat atat de mult despartiti in ultimii doi ani si m-am cam dezobisnuit. Au fost vremuri cand pleca din delegatie-n delegatie, cand isi petrecea jumatate din timp in avioane sau aeroporturi. Iar noi il vedeam intre doua zboruri. Acum s-au mai linistit apele. Pleaca mai rar si sta putin. De data asta a fost o exceptie si a lipsit o saptamana. Mai sunt 2 zile ...