Astazi Rayan m-a intrebat prima oara despre moarte. M-a intrebat daca eu o sa mor, daca o sa fiu batrana ... Am incercat sa-i povestesc ce si cum, sa-i explic ca toata lumea imbatraneste si ca toata lumea moare la un moment dat si ca se duce acolo sus, la Doamne Doamne ... S-a pus pe plans, m-a strans in brate si nu mai vroia sa-mi dea drumul, mi-a spus ca ma iubeste si mi-a mai spus ceva: ca atunci cand o sa mor eu si o sa ma duc in cer la Doamne Doamne vrea sa vina si el cu mine ... Am ramas muta, n-am stiut cum sa reactionez, n-am mai avut replica, mi-au dat instantaneu lacrimile pe care am incercat sa le ascund de ochii lui . Scenariul din mintea mea pot sa pun pariu ca nu are nimic de-a face cu cel din mintea lui, a durut insa. Si nu cred ca eram pregatita in seara asta pentru o asemenea durere.
N-am mai stiu ce sa-i raspund, l-am strans in brate si l-am tinut asa pret de cateva minute. As fi vrut sa ma rup in doua si sa-l iau in interiorul meu, sa-l tin acolo si sa nu-l mai las sa iasa niciodata. Nu stiu daca mi-a fost vreodata mai drag decat in seara asta si nu stiu daca m-a mai induiosat ceva atat de tare pana acum. Si acum am ochii-n lacrimi si ma gandesc la ce mi-a spus ...
.jpg)
