Anastasia a facut doua zile. Icterul a vizitat-o si el, drept pentru care ii face acum concurenta serioasa verisorului ei Philip (care a inceput sa se coloreze in portocaliu de la morcovi).
Maine o avem pe gaga, cu arme si bagaje, acasa!
Astazi am reusit s-o pup pe capshor, am facut un mic complot cu ma-sa si o asistenta care s-a facut ca nu ma vede!
V-am promis acum doua zile o relatare despre Giulesti unde, sincer, contrar tuturor asteptarilor, pot sa spun ca totul a decurs aproape impecabil. Va vine sa credeti? Mie inca nu!
Am ajuns marti la spital, pe la 12:40. La ora 13:00 i-au facut inducerea nasterii. De catre dr care a supravegheat-o pe toata perioada sarcinii. S-a recurs la asta intrucat bambina era mare (ati putut vedea), ma-sa era in saptamana 40 si dr ei urma sa plece astazi, pentru 4 zile, din tara. Avea varianta cu inducerea pe 3 sau 4 februarie sau varianta cu asteptarea pana la intoarcerea dr din strainatate insa neputand nimeni sa-i garanteze ca nu se va intampla taman in lipsa ei sa-i vina donshoarei a se naste. In fine, eu nu am fost de acord cu inducerea, am incercat totusi sa-i explic ca mai bine sa lase natura sa-si faca treaba pana la capat, n-am avut insa cu cine sa ma inteleg. Ea n-a vrut sa nasca cu altcineva nici in ruptul capului. Prin urmare nici sa-si asume riscul de a o astepta pe dr inca 5 zile.
Asadar si prin urmare, i s-a administrat prostaglandina si ne-am pus pe asteptat si pe asteptat si pe asteptat. Travaliul s-a pornit aproape imediat intensificandu-se foarte repede, asa incat dupa nici doua ore ajunsese la frecventa de o contractie la 3 minute. Periodic ma suna sa ma tina la curent cu starea ei. Vreau sa va spun ca eu nu am putut sta cu ea pana seara din cauza de puradei acasa, altfel nu ar fi existat nici o opreliste.
Desi am fost avertizati de foarte multi ca acolo se confisca telefoane, citisem si experienta cumplita a lui
Simbad, am fost surprinsa sa constat ca ea nu numai ca suna dar o facea in modul cel mai firesc cu putinta, e adevarat, iesind pe hol (atata cat a mai putut). Toata perioada asta a travaliului petrecandu-si-o de altfel in sala de nasteri. La un moment dat, dupa ce dilatatia a ajuns la 4, i s-a montat epidurala si apele s-au mai linistit. Totul a decurs super. A avut noroc de o anestezista foarte atenta, foarte dragutza, care s-a ocupat de ea in modul cel mai uman cu putintza, a roit in jurul ei pe toata perioada acestui travaliu, pana s-a nascut fetitza. Tot de la Ada stiu ca a fost prin preajma si o asistenta (sau poate moasa) foarte simpatica, calda si buna care a incurajat-o tot timpul, a ajutat-o si i-a fost alaturi. Chiar spunea ca nu stie ce s-ar fi facut fara ea.
Dupa ce s-a nascut Anastasia, a iesit cu ea in brate, o asistenta. Care ne-a lasat s-o urmam pana in salonul nou nascutilor, am asistat la baitza de dupa, la toaletarea ei, la masurare, cantarire si vaccinare. Ne-am speriat fiindca avea la cap un cucui imens(cat o minge de tennis) si nu stiam ce este. Mi-au trecut atunci prin minte 1001 de lucruri ingrozitoare, de la hidrocefalie si pana la acea nenorocita de spina bifida (cu complicatiile aferente) de care ne-am temut toata sarcina. O alta asistenta care era prin zona ne-a linistit insa si ne-a spus ca asa se face de la extragerea cu vacuum si ca in 2-3 zile se va resorbi. A doua zi abia daca se mai vedea si asta numai daca stiai ca acolo a avut odata ceva.
Aceeasi asistenta a venit la noi mai tarziu (ca am tot stat s-o asteptam pe Ada pe care au scos-o din sala de nasteri abia la vreo doua ore dupa nastere pentru ca nu aveau paturi libere) si ne-a invitat s-o vedem din nou pe Anastasia pentru ca zicea ea: "acum este si mai frumoasa".
Tin sa mentionez ca nu am dat nimanui absolut nici un leu pana inainte de plecarea din spital, seara tarziu, cand, intr-adevar, am inceput sa impartim in dreapta si-n stanga, drept multumire insa. Mai trebuie precizat ca spitalul este in carantina, deci masurile ar fi putut fi drastice.
Cat a durat nasterea si pana au scos-o pe ea din sala de nasteri am stat in fata salii de nasteri (pentru necunoscatori ... un hol care face legatura intre holul de acces al etajului respectiv si sala de nasteri unde, in mod normal, vizitatorii n-au ce cauta) si nu ne-a spus nimeni absolut nimic. Am auzit-o inclusiv tipand, atat pe ea, cat si pe dr in momentul expulziei.
A doua zi au mai fost mici comentarii din partea portarului, a unei asistente dar nimic iesit din comun si nimic care sa nu se poata rezolva cu o mana discreta introdusa in buzunarul lor.
Cu alte cuvinte, experienta noastra cu Giulestiul a fost una extraordinara, experienta care a facut-o pe Ada sa spuna ca nu regreta nici o secunda ca a ales pana la urma sa nasca acolo (desi, trebuie sa va spun ca ii facusem cadou nasterea intr-un spital privat, idee pe care a respins-o, vehement, de la inceput).
Vreau sa va spun ca daca eram intr-o tara civilizata, ceea ce am facut noi, ar fi fost de neacceptat in conditiile unei carantine, dar avand in vedere ca in Romania totul e posibil si ca daca nu eram noi, erau altii, ne-am folosit curajul si am obtinut pana la urma ce-am vrut. Recunosc ca am incalcat reguli dar cine nu ar face-o in locul nostru mai ales atunci cand nu e nimeni care sa te opreasca sau sa te traga de urechi?
.jpg)
