Ursuletzo - Soricelo - Mickey Mouse

Ps. Treaca de la mine, am schimbat titlul ... m-ati convins!

Instantanee

Parcul Ioanid, duminica dimineata ...

Alo, aici bufnita online!

Ati vazut vreodata o bufnita clocind? Dar povestind cu ouale, aranjandu-le meticulos si periodic sub penaj? Sau numarandu-le? Ati urmarit vreodata palavrageala unei bufnite cu bufnitoiul ei, atunci cand acesta din urma, grijuliu si responsabil, ii aduce (ce-i drept ca, dupa parerea mea, cam rar) cate-o vietate sub forma de cina? V-ati intrebat vreodata cum arata o zi sau o noapte ale unei asemenea pasari? Sau cum arata un jder (sau ce-o fi ala ...) care vine pe furis si-i fura onorabilei doamne un ou din cuib, la ceas de seara, cand doamna a ales sa dezerteze pentru cateva minute (niciodata mai mult sau mai putin de 8) din scorbura devenita cuib? Sau cum vin in vizita tot felul de alte zburatoare, probabil curioase ca si mine?
Daca aveti asemenea curiozitati, diurne sau nocturne (cele nocturne par a fi, avand in vedere specia, nocturna si ea prin definitie, mai palpitante) va invit sa accesati site-ul asta si sa va amuzati si voi. Neaparat sa va puneti in functiune sonorul.
Pe mine una ma fascineaza teribil si astept cu nerabdare aparitia puilor. Dupa calculele noastre, au mai ramas vreo 2-3 zile pana la eclozare.

Vizionare placuta!

Merci Carmen !

Alte opere

Am zis ca nu-mi mai postez operele "de arta" aici, de-asta am facut si un blog special pentru asta. N-am rezistat insa tentatiei de a va bombarda din nou cu neshte tricouri "calde".




Fata

Spate

A inceput distractia mami!

Azi noapte nu prea m-a lasat sa dorm ... avea chef de ras, de vorbit, de joaca. La 4:00 dimineata! Dupa ce eu ma culcasem la 2:00 a.m. Abia pe la 5:20 am reusit, dupa lupte indelungate corp la corp, sa-l culc. Ca atare astazi ii dedic printzului meu o postare intreaga. Poate-l mai induplec si la noapte va fi un baietzel mai cuminte si-si va lasa parintii sa faca nani ca sa fie in buna stare de functionare a doua zi.

O jucarie noua

Acum cateva zile, Crina a reusit sa ma convinga, desi nu credeam ca se va intampla vreodata asta, sa-mi cumpar masina de facut paine. M-am dus acum cateva zile, seara, pe la ora 21:00 si mi-am luat-o. Acum am o jucarie noua.
Astazi mi-am luat inima-n dinti, am citit instructiunile, retetarul si ce mai era pe-acolo si am inaugurat-o. Am fost foarte multumita de rezultat, desi am facut cea mai simpla paine posibila. De maine, acum ca am prins curaj, ma voi perfectiona si voi trece la chestii cu mult mai complicate, cu lapte, seminte, faina de secara, stafide si masline. Abia astept sa pot face ciabatta. O sa va invit si pe voi of course.

Merci Crina! You were right! Atat de bine mirosea la mine-n casa astazi ...

Ursuletzul

Reteta de chec "Blitz"

Nu mi-am imaginat niciodata ca poti face chec in 7 minute! Da, da! Right! Ati auzit bine!

Ingredientele (pentru 2 cani):

8 linguri rase de faina

8 linguri rase de zahar

2 linguri de cacao

1 lingurita de praf de copt

2 oua

6 linguri de ulei

6 linguri de lapte

Se pun mai intai faina, zaharul, cacaoa si praful de copt si se amesteca bine. Se adauga ouale (intregi) si se amesteca din nou. La sfarsit se adauga uleiul si laptele si iar se amesteca. Se varsa continutul in doua cani (cred ca merge si in boluri mici), se pun, pe rand, in cuptorul cu microunde, la 750W (in reteta originala scria 850W, la noi a mers foarte bine si la 750W), 4 minute. Dupa 4 minute se scot, se lasa putin la racit, se scoate checul din cani (se desprinde usor pe margini, cu un cutit) si gata. Poate sa inceapa bataia.

Mie mi-a luat fix 7 minute toata aceasta distractie! Merci mult Laura! Mai vrem si altele! Dar tot asa, fulger!

Unele mame ar trebui sa invete de la cimpanzei

Vis

Am profitat de faptul ca somnul lui Philip s-a prelungit spre 4 ore si am dormit si eu un pic. Si am visat. Am visat frumos. Intr-un fel.
Am visat ce visau, cred, aproape toate fetele din liceul unde am invatat. Si invatatoarele, si profesoarele si mai ales mamele. Pana ce "visul" ni s-a spulberat cand el a plecat din tara. Definitiv. Si ne-a lasat pe toate cu ochii-n soare. Si suspinand dupa el si charmul lui.
Acum s-a intors. In visul meu. Si mi-a acordat mai multa atentie decat o facea atunci. Mult mai multa. Si m-a iubit. Si m-a sarutat. Cu tandrete. Ce n-as fi dat eu pentru un sarut ca asta acum 20 -25 de ani ...
Actiunea se desfasura intr-un fel de campus, cu sute de camere asezate, circular, pe o curte interioara. Geamurile tuturor camerelor dadeau in aceasta curte. Am fost "filata" de Lana care m-a vazut (nici nu stiu ce cauta ea de fapt acolo), printr-un astfel de geam, larg deschis, stand aproape goala pe un pat, langa un alt barbat decat tatal ei. M-am trezit speriata. Daca ii va spune? Daca pierd tot?
Cand am deschis ochii l-am vazut pe Philip stand in picioare, tinandu-se strans de barele de la patut si fixandu-ma zambind.

Stingeti lumina si salvati planeta

Prin simplul gest de a închide luminile pentru o oră, Earth Hour transmite un mesaj puternic despre nevoia de acţiune împotriva schimbărilor climatice.

Pe 28 martie 2009, la 20.30, oameni de peste tot din lume vor stinge lumina timp de o oră. Va fi un eveniment în care ne dorim să implicăm un miliard de oameni şi mai mult de 1000 de oraşe, pentru a dovedi că împreună putem să acţionăm împotriva schimbărilor climatice.

Mişcarea Earth Hour a început în oraşul Sydney, Australia. Pe 31 martie 2007, 2,2 milioane de persoane şi 2100 de companii din Sydney au stins luminile timp de o oră. În 2008, evenimentul a devenit unul global, antrenând 100 de milioane de oameni din 35 de ţări. Embleme ale oraşelor participante, precum Golden Gate Bridge din San Francisco, Colosseum-ul din Roma sau panoul Coca-Cola din Times Square, au rămas în întuneric, ca simboluri ale speranţei pentru o cauză din ce în ce mai importantă pentru omenire.

Earth Hour 2009 este un apel global la acţiune care se adresează fiecăruia dintre noi, fiecărei companii şi fiecărei comunităţi. Un apel la responsabilizare, iniţiativă şi la solidaritate, toate menite să construiască un viitor sustenabil. Şi în 2009, oameni de peste tot din lume vor stinge luminile şi se vor uni într-un mesaj unic despre viitorul planetei.

Peste 64 de ţări vor participa la Earth Hour 2009. Numărul creşte în fiecare zi, pe măsură ce oamenii realizează că acest gest atât de simplu poate avea un impact atât de mare.

Hocus pocus

Rayan vrea sa deschida cutia de vitamina C cu dintii. I-o iau din mana, i-o deschid eu si ii dau pastilutele de vitamica C, asa cum fac de altfel, in fiecare dimineata.
Se supara ca nu l-am lasat pe el sa deschida cutia, incepe bineinteles sa planga si-mi spune:
"Nu te mai iubesc!"
Eu: "De ce? Fiindca nu te las sa-ti strici dintii?"
Rayan: "Eu vreau sa deschid cutia si sa scot doctoriile din ea. Nu le iau daca nu ma lasi!"
Eu: "Bine, nu le lua. Nici o problema"
Rayan: "Sa stii ca m-am suparat pe tine, nu te mai iubesc si o sa te omor!"
Eu: "Si ce o sa faci tu fara mami? Cum o sa traiesti tu fara mami?"
Rayan: "O sa fac alta!"
Eu: "Cum faci tu alta mama?"
Rayan: "Fac hocus pocus, ce?"

Childhood, oh childhood!

Stand eu si vorbind cu Crina vrute si nevrute pe mess, sarind de la una la alta, asa cum fac muierile de cele mai multe ori, pornind de la copii si ajungand sa vorbim cate-n luna si in stele, pornind de la educatia puradeilor nostri si ajungand sa ne amintim tot felul de trasnai pe care le faceam noi insine in copilarie, mi s-a parut amuzant sa va impartasesc si voua cateva dintre tampeniile facute de mine si, cu ocazia asta, sa transform asta intr-o leapsa.

Spre exemplu mi-am amintit cum faceam gauri in pereti (racaiam cu unghiile, of course), mancam intai varul, savuram apoi tencuiala si ce mai era pe-acolo prin compozitia peretelui, pana ajungeam, intr-un final, la caramida. Apoi abandonam opera intrucat nu-mi mai placea gustul si incepeam una noua. Alaturi.
In acelasi registru mi-am amintit cati metri patrati de pereti am scris si-am colorat eu cat am fost copil.

Mi-am amintit cum devoram, la mare fiind, melci. Da, da, real melci. Mama imi cumparase un cornet de floricele pe care eu, intr-un moment de neatentie de-al ei sau in mai multe momente de neatentie se pare, l-am varsat integral si l-am umplut cu melci din aceia mici si albi (sigur ii stiti ca e plin litoralul de ei si in zilele noastre). Mirata de crantzaneala care se auzea si care nu semana nicidecum cu rontzaitul floricelelor, s-a uitat in gura mea sa vada ce-i mananca odrasla cu atata pofta. A constatat ca savuram cu o placere nebuna molustele culese de prin iarba. Aveam gura plina!

Mi-am amintit cum puneam bucati de sapun in biberoanele bebelusilor de la Grigore Alexandrescu, atunci cand am stat internata acolo, dupa operatia de apendicita. Acum ma gandesc cu groaza ca ala era probabil lapte muls de mamici (ca altfel nu-mi imaginez ce cauta in frigidere) si ma intreb si acum daca am facut rau vreunui bebelus atunci. Daca vreunul a patit ceva dupa ce a baut laptele respectiv. Si daca de fapt o fi baut vreunul ... sau daca mamele au vazut totusi modificarea din biberoane …
Cu ocazia aceleiasi internari numai nitzel nu le-am daramat alora spitalul cu totul si cand s-a pus problema externarii, au rasuflat cu totii usurati, de la medici si pana la infirmiere, ca scapa de mine si si-au facut o sfanta cruce ca in sfarsit plec de-acolo si ramane cladirea in siguranta.

Mi-am amintit cum mi-am turnat o oala de lapte fiert pe mine, desi fusesem avertizata ca e fierbinte rau si sa nu care cumva sa ma ating de aragaz. Am vrut sa vad daca au dreptate sau ma mint! Si m-am convins ca au avut dreptate! Sa va descriu ce frumos e sa ti se scoata de pe tine hainele in conditiile in care sunt lipite de pielea arsa? E bestial!
Culmea e ca de la arsura in sine n-am nici macar o singura urma, in schimb am o cicatrice de toata frumusetea de la leucoplastul cu care imi fusese prins bandajul si pe care mi l-a smuls o asistenta intr-un fel stiut numai de ea. Thanks mam!

Mi-am amintit cum am vrut eu sa-i dau cu orice pret unui pui de gaina sa bea apa dintr-o oala, tinandu-l cu capul in apa pana l-am inecat.

Mi-am amintit cum am baut, impreuna cu sor-mea, detartrant. Da, da! De fapt am baut apa din sticla de detartrant, uitata de mama pe marginea cazii. Greseala ei! Ne-a fost sete, am gasit aia acolo, goala, am umplut-o cu apa si am tras cate-o dusca. Amandoua. Si apoi ne-am parat una pe alta. Si eu am stat internata in spital unde mi s-au facut perfuzii si clisme fara numar, fara numar. Si de acolo a trebuit sa plec urgent fiindca nici un medic nu mai putea consulta din cauza mea. Ajunsesem sa fiu ubicua. Eram numai printre halatele lor, raspundeam la toate intrebarile in locul pacientilor, asa incat au trebuit sa ma externeze ca sa aiba posibilitatea sa-si exercite meseria. A sunat-o bietul Capraru pe mama si i-a spus: "Doamna, veniti s-o luati de-aici ca nu mai putem face nimic din cauza ei!"

Si daca stau si rascolesc adanc de tot in memorie s-ar putea sa va mai zic. Ma opresc insa aici.
Asadar, vreau sa aud 3-5 tampenii sau lucuri groaznice facute in copilarie de: Ruxi, Crina, Ruxi, Sabina, Gabi, Mara si Alina. Ma opresc aici nu numele ca sa aiba si ele cui sa mai dea leapsa asta.

Crina, ai legatura asa cum ti-am promis! Credeai ca nu m-am tinut de cuvant? Be my guest now!

Martie cu rasfat

Luna martie este pentru mine categoric cea mai rasfatata luna din an si prin urmare, preferata mea. Dupa 1 martie cu traditia de rigoare, urmeaza 8 martie (cu insemnatatea ei mai mult sau mai putin comunista dar care ne place noua fetelor, trebuie sa recunoasteti), apoi 11 martie, ziua mea de nastere si, last but not least, 18 martie, decretata de comun acord ziua casatoriei noastre (de fapt este ziua petrecerii date in cinstea casatoriei caci semnarea actelor s-a facut in Liban, acum 5 ani, in luna august, sub ochii unor martori din familia sotului meu, fara tam tam si sampanie). Cum casatorie religioasa n-am facut, ne-a ramas petrecerea si ca atare am decis ca 18 martie sa ramana data la care ne serbam oficial casatoria. Au trecut deja 3 ani de atunci.

Sunt insa cateva coincidente dragute legate de anumite cifre si de asemenea legate de luna martie.

Eu sunt nascuta pe 11 martie, sotul meu pe 11 mai iar casatoria din Liban s-a facut pe 11 august. Asa s-a nimerit, nimic calculat, va dati seama.

Sora mea s-a casatorit tot in martie si tot in martie si parintii mei. Martie este la noi in familie, mai mult sau mai putin intamplator, o luna pentru petreceri.

P.S. De mentionat ca buchetul e format din 33 de trandafiri, exact cati ani am adunat eu pana acum in buchetul vietii mele. Merci Rafic!

Intr-o duminica oarecare

Asa arata casa mea duminica dupa amiaza.

Cam asa arata casa mea every day. Cam asa arata saptamanile, lunile si anii mei. Si tot asa trec. Si cum sa te plictisesti atunci? Si cum sa mai ai timp sa respiri? Si la ce-ti mai trebuie sa respiri? Respira ei si pentru mine! Copiii mei!

After ...

Premii

Am primit niste premii, le-am ridicat (multumesc Ruxi, asta da recunostinta pentru STAPANA ta!), acum ma afishez si ma dau si eu mare cu ele si, la sfarsit, le daruiesc si eu mai departe daca mai am cui ca Ruxi le-a dat mai tuturor.

And the winners are Crina (pentru ca e o fata misto rau), Ruxi (pentru ca e bolnavioara si poate asta o va mai insanatosi si inveseli), Bogdana - bp (pentru ca-mi place mult, mult cum scrie), Raluca (pentru ca nu i-am mai vazut de mult si ne e dor de ei), Zu (pentru ca este o curajoasa si scrie cu mult umor despre experientele de proaspata mamica prin care trece), Mirela (pentru familia frumoasa pe care o are) and Anca (fiindca o merita si ea cu prisosinta). Na ca am mai gasit o gramada de lume misto ca sa impart premiile.

Ia auziti la el ...

Eu: "Rayan, nu ma tipa asa ca-l scoli pe Philip!"
Rayan: "Daca nu esti cuminte, te fac mama vitrega!"

L.A.

Dupa ce m-am uitat la el, probabil cu o mutra mirata, imi zice: "De fapt, ma fac eu mama vitrega, iti dau un mar otravit si te omor!"

Un cadou intarziat ...

Cu dedicatie pt Bogdana: intai pt ca e tot rosu, ca si blogul tau astazi (s-a brodit, nu?) si apoi ca sa vezi ca s-a reparat jucaria mea preferata.

8 luni!