Emotii de mama nebuna?

A venit si ziua cea mare. Rayan va merge de maine la gradinita! Sau cel putin asa sper! Mai sunt cateva ore si cu ghiozdanelul cel nou in spate (pregatit de acum vreo 3 zile de mami, cu hainutze de schimb, papucei noi si prosopel brodat cu numele lui) va porni, alaturi de muni, spre gradinita. Alaturi de muni pentru ca asa am considerat eu ca-i va fi lui mai usor! Cu mine acolo nici nu ar fi vrut probabil sa intre.

Nu stiu ce-o fi in capshorul lui, cert este ca se bucura si pare a fi incantat de ce va face acolo. Am avut grija sa-i povestesc numai lucruri frumoase despre locul acela, sa-i enumar de 1000 de ori numele celor trei copii pe care-i cunoaste din parc si care vor fi in aceeasi grupa cu el, sa-i povestesc cum vor desena, cum vor picta, cum vor dansa (chestie pe care-o adora!), cum vor canta si cum vor face teatru, cum va papa la un loc cu ceilalti copii etc. Nu s-a aratat speriat in vreun fel, ba din contra. N-a protestat nici o secunda spunand ca nu vrea sa mearga acolo. Singurul lucru pe care nu l-a vrut sub nici o forma si nici n-am insistat deloc asupra lui a fost sa doarma acolo. Nici nu ma grabesc cu asta. Deocamdata mergem la programul scurt sau mediu!Abia astept sa treaca ora aia fatidica, sa aud ca a fost lasat acolo de muni si ca nu a plans deloc, ca nu s-a atarnat de hainele ei implorand-o sa nu-l lase acolo.

Abia astept sa ma duc sa-l iau dupa pranz (cred ca nu o sa fiu in stare sa fac nimic toata dimineata desi am atata treaba), sa-mi sara in brate si sa-mi povesteasca bucuros ce a facut. Abia astept sa aud ca va vrea sa mai mearga la gradi si a doua zi, si a treia samd. Abia astept sa pot posta maine un articol in care sa va spun cat de bine a acceptat Rayan aceasta noua provocare si cat de mult i-a placut acolo, printre noile jucarii si vechii lui prieteni. Mizez pe faptul ca intalnirea cu ei ii va usura adaptarea.