Ce ati face voi daca fiul vostru de 3 ani si 8 luni ar omori un soricel si ar rani destul de nasol un altul? Dar nu soricei de-aia care umbla prin ungherele casei, la tzara si scot lumea din sarite pentru ca mananca tot ce gasesc in cale, se baga pe unde nici cu gandul nu gandesti si chitzaie in nestire sau rontzaie proviziile tale pentru iarna. Nu, nu soricei de-aia! Ci niste soricei dansatori. Max si Moritz. Niste soricei sa le zicem "decorativi", mici cat un degetzel de copil, vioi si simpatici foc, tinuti intr-un acvariu, pe rumegus, pe bufetul din sufragerie a lui muni.
Desi a fost avertizat sa-i lase in pace (ii tot intarata cu tuburile ramase de la hartia igienica pe care muni le punea in rumegus si pe care ei le foloseau pe post de leagane, ascunzatori etc), a insistat sa vada ce li se intampla daca "le faci rau". Si a reusit!
Nu va pot spune ce tragedie a fost, ce plansete a starnit gestul, ce durere in sufletele noastre ale tuturor.
Cum sa reactionezi? Sa-l certi? Sa nu-i mai vorbesti? Sa-i arati soricelul mort? Sa te faci ca n-ai vazut? Sa-ti fie teama ca istoria s-ar putea repeta sau extinde si catre alte vietati? Sau catre fratele mai mic?
Ce stie sau intelege un copil de 3 ani si 8 luni despre moarte? Nimic! Totul este extrem de abstract. Si atunci ce sa faci? Cum sa lamuresti situatia?
A avut parte de explicatii, de lacrimile noastre, dar si de repros, cearta si acuze. Fiecare a facut ce-a putut si cum l-a dus capul.
E limpede ca el nu intelege ce-a facut! A fost impins de curiozitatea de a vedea ce se intampla daca le "faci rau". Mai devreme ma intreba unde-s soriceii? Daca cel mort traieste ...